Scriu. Si numar zilele. Mai erau 76 cand ma apucasem sa numar. Acum a mai ramas mai putin de o luna. Dupa un an intreg, in sfarsit merg acasa. Pentru zece zile. As vrea sa treaca incet de tot acele 10 zile caci sigur mi se va rupe sufletul cand voi pleca. Niciodata nu am stat un an fara sa merg acasa. Ce mult mi se pare. Si tocmai mi-am amintit de anii de liceu, cand luam troleul si eram gasca mare in fiecare zi. Era un prieten, un an mai mic ca noi, si tot recita el o poezie: Tara mea… de mine. Tara mea, cu munti si flori/ Are o gramada de locuitori. Si ne-o spunea de cate 10 ori pe zi.
O recit in gand uneori si mereu ma face sa zambesc. Mi-e dor de tara mea. Mi-e dor de casa.










Comentezi?