Vecinii

Am niste vecini despre care nu-mi prea place. Stau chiar deasupra mea. Intr-o zi scartaiau patu’ si cum chiar nu mai puteam, am dat muzica tare. Dupa nici 5 minute a venit tipu’ sa bata la mine la usa, ca sa dau muzica mai incet ca el are examene. Haha. Ieri a venit tipa la mine (prietena lui) ca a aflat ca sunt profa si voia sa ma intrebe niste chestii. Ca cica si ea e profa. Tipa asta se imbraca lalai asa si are un pierce in bot. Ma gandeam unde o fi ea profa. N-am intrebat-o, ca are asa o mutra neprietenoasa de mi-e si frica de ea.

toate directiile

Faza asta cu toate directiile este absolut hilara. O iei pe undeva, indicatorul arata sa zicem spre centru, apoi faci dreapta/stanga, nu conteaza, dar la un moment dat cu siguranta vei da peste indicatorul cu TOATE DIRECTIILE. Ma omoara. Cand ai dat de indicatorul asta, ori inseamna ca esti intr-adevar in centru, ori ca esti intr-adevar in cacat. Acum cunosc destul de bine Lille-ul, desi e mare, dar acum vreo 2 ani si ceva, cand mergeam cu niste prietene la discoteca pe jos si vedeam indicatorul asta, ne puneam mainile in cap. Cum spuneam mai sus, in Lille de obicei arata spre centru, dar n-as baga mana in foc pentru alt oras (vezi poza de mai sus).

*Pt Vulpea: “Demerdez-vous” inseamna “Descurcati-va” sau, mai pe romaneste, “Iesiti singuri din cacat”.

De ce iubesc eu Franta

Am mai multe pasiuni, Lille-ul este cu siguranta cea mai mare dintre ele. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ci de ce ii iubesc eu pe francezi. Schimbam ieri linia la metrou, si cand sa trec de partea cu compostat bilete, vad ca locul era impanzit de controlori. In ultimul timp chestia asta se intampla foarte des. Bun. Scot legitimatia si tichetul pe luna asta. Pentru ca legitimatia am primit-o prin posta, nu am primit cu ea si coperta ei de plastic, asa ca am bagat-o si eu in ce am putut ca sa nu arate vai de steaua ei. Controlorul se uita la ea, o intoarce pe partea cealalta, se mai uita o data, ma gandeam “ce naiba face asta acuma?” (ma mai si grabeam). Vad ca baga mana in buzunar. Nu stiu de ce, dar am avut impresia ca ii sunase mobilul si ca dupa telefon baga mana. Imi zic “great, si eu care chiar vreau sa trec”. Din buzunar insa scoate o coperta de plastic pentru legitimatie si mi-o intinde impreuna cu legitimatia. Am ramas paf. Nu stiu de ce. Ca a stiut el ca m-am chinuit sa bag intr-o porcarioara mica de plastic tichetul cu legitimatia. Ca a stiut el ca de fiecare data cand scoteam legitimatia ma gandeam “Ar trebui sa merg sa iau o coperta de la astia”. Eram atat de surprinsa incat abia am bajbait “Foarte dragut din partea dvs, va multumesc, sa aveti o zi buna”. Am coborat la metrou si inca mai zambeam. Nu coperta e treaba, ci gestul. Si, da, asta e unul din motivele pentru care iubesc Franta. Si pe francezi. Pentru ca, unlike others, stiu ce inseamna sa fii civilizat.

Visul lui Jérôme

Este de fapt un cosmar. Jérôme, ilustrul meu coleg, a visat ca la examenul de saptamana trecuta (unul din ele, nu-si amintea exact care) voi lua nota mai mare ca el. Am ajuns sa-l bantui noaptea pe sarmanul om. Un singur lucru am de spus : LOL.

Later Edit: Afirmatiile lui Jérôme:

jechan:what does that freaking mean?
jechan: there is something to do with what I dreamt of last night, isn’t there
jechan: spit it out you filthy traitor!