A venit primavara. A dat soarele. Am chef sa lenevesc. Dar nu se poate pentru ca viata asta e tare greu: scrie, invata, gaseste de munca pentru la vara, pentru la anu’ etc. Saptamana viitoare fac parte din juriu pentru examenele orale. Greu, dom’ne.
Va promit ca revin cu forte mari si subiecte incendiare 
Am primit de la Mihai (caruia ii multumesc pe aceasta cale) urmatoarea poza:
Si eu care ma credeam incognito! 
Lolissima a implinit de curand 23 ani. Brrr… ce batrana e Lolissima asta. Cu o zi inainte de marele eveniment, Lolissima s-a dus la munca. In metrou, la intoarcere (dupa ce luase si ea cateva beri, un rom, un tort, o maslina etc, asa ca pentru ziua ei), controlorii i-au cerut biletul sau abonamentul. Lolissima a realizat terifiata ca si-a pierdut abonamentul in autobuzul din care tocmai coborase. S-a scuzat prieteneste si cum controlorii au inteles ca la varsta ei, ea nu se mai tine de prostii, au lasat-o in pace. Lolissima a ajuns acasa, a lasat toate cumparaturile, si s-a intors in statia de metrou unde a cumparat ca orice cetatean civilizat un bilet. Ajunsa in statia de autobuze, a inceput sa vorbeasca cu toti soferii daca nu au vazut un abonament cu o fata draguta pe el. Nimic. Lolissima s-a intors suparata acasa. Si-a mai scotocit prin geanta de cateva ori, dar si-a dat seama intr-un tarziu ca trebuie sa renunte.
Luni dupa-amiaza, Lolissima merge la munca. Isi cumpara ca orice cetatean civilizat un bilet si se prezinta la Transpole (=R.A.T). Acolo Lolissima sta la coada ca orice cetatean civilizat timp de 15 minute cu scopul de a-si face un card Transpole cu care poate cumpara aboanament. Se duce apoi si isi cumpara un abonament pe o saptamana (8.40 euro). Ia autobuzul si merge la munca. La munca scoate o carte din geanta si incepe sa corecteze lucrarile elevilor sai. Corecteaza ea una, corecteaza ea doua, si cand sa o ia pe a treia, ce vede Lolissima in fata ochilor? Bineinteles, un ecler cu ciocolata, ati spune voi, dar, nu, raspunsul este abonamentul pe care draga de Lolissima il credea pierdut pe vecie.
In concluzie, Lolissima a imbatranit.
De la marele Escu, inca o leapsa :
1. Cat de deschis esti la ceva “nou” in pat? – Depinde cat de nou, depinde in ce pat
2. Cat de mult vorbesti cu partenerul tau despre sex? – Destul de mult.
3. Consideri ca sexul rezolva probleme? - Eu cred si ca sexul poate crea probleme…
4. Sex sau dragoste? – Dragoste.
5. De cate ori pe zi? – Pierd sirul de fiecare data
In noaptea asta am tren spre Bucuresti si avion maine dimineata. Pana una alta, Lolissima va pupa si va arunca in fata niste zapada de pe Postavaru’
Ce ne mai lepsuim noi aici pe bloage. Asadar, am primit de la Escu inca o leapsa, si ca o fata silitoare ce sunt, imi fac temele la timp
1. O ciudatenie, o chestie care te face (sau te-a facut candva) ciudat in ochii celorlalti.
-Hmm… Felul cum ma imbrac si cum gesticulez.
2. Fraza pe care o folosesti cel mai des si de unde vine ea…
- Cacat… de unde vine nu va spun, ca nu e greu de ghicit
3. Filmul din 2008 care ti-a placut cel mai mult.
-Body of lies. E 2008, nu?
4. 3 defecte pe care le ai.
-Copilaroasa (uneori e un defect si asta), incapatanata, posesiva.
5. Cand esti cu adevarat fericita?
-Niciodata, doar d’asta sunt femeie
Am ajuns cu bine in Romania. Din avion vedeam ca nu e pic de zapada si eram cat pe ce sa ma enervez pe prietenii care imi spusesera ca E FRIG, dar acum inteleg ce au vrut sa spuna. In Brasov ninge ca-n povesti, sunt obosita dar fericita. Un lucru doar ma chinuie, tastatura asta cu care m-am dezobisnuit. Articolul asta kilometric il scriu de 18 minute. Dar, vorba aia, in Romania toate merg lent. Pana si Lolissima
Am auzit ca-si trage strada. Deocamdata, e doar la stadiul de straduta si i-a dat un nume nefinalizat.
Fac bine. Azi erau la spalatorie, spalau.. haine! Stiu, pare incredibil. M-au intrebat cum se folosesc masinile, ca ei nu stie, in franceza. Eu ma faceam ca le dau indicatii, una alta, in franceza, bineinteles. La un moment dat ma intreaba daca nu am sa le dau niste detergent ca (aratand spre masina care vinde dero) ça c’est naspa. Am zambit si le-am raspuns in franceza “imi pare rau, nu prea inteleg despre ce este vorba“. La sfarsit, le-am dat binete si am plecat.
Vinovatul sa ridice mana sus!
Comentezi?