La Chandeleur

N-am aflat de sarbatoarea asta decat anul acesta. Pe 2 februarie in Franta se sarbatoreste La Chandeleur (care vine din latinul Festa Candelarum) si oamenii fac clatite, ca asa cere traditia.

Asa ca ne-am adunat la un coleg acasa si ne-am pus pe facut clatite (cu nutella, cu dulceata, cu frisca, cu capsuni, cu zahar etc). Cu ocazia asta am gustat si dulceata de lapte. Da, stiu, what the fuck is that? Ei, va zic eu ca e foarte buna. Si scumpa. Dar merita toti banii.

Am baut si o sticla de rom ca sa udam clatitele astea si cam atat.

Ps: Mai multe detalii despre sarbatoare gasiti aici.

Vacanta

Jérôme a plecat la el la Dunkerque acolo, unde manca scoici si sta pe Facebook, oamenii din lista mea de mess au plecat cu totii in Romania, mai raman eu. Eu am sa sarbatoresc Craciunul undeva la tara, cu niste prieteni, si Revelionul cel mai probabil cu singurul roman de aici pe care il cunosc. Am planificat sa plec si la Brugges, ca sa ma mai aerisesc si eu un pic.

In rest, mai putina cafea (macar de Craciun asa), mai multa Tequila (de Rev, cu romanu’), somn, leneveala, mindless occupations (seriale TV) si cam atat. Ma oftic ca mi s-a stricat aparatul foto, ca as fi putut macar sa fac poze tampite. Astept cu toate acestea telefonul ce l-am comandat, care, cu putin noroc, va ajunge inainte de Anul Nou.

In rest, toate bune sa fie si pentru voi!

Bai, Mosule, bai

Am hotarat ce vreau de Mos. Un alt telefon, ca al meu isi da duhul. Bun. Am vrut un Motorola. Am fost prin magazine. Niciunul nu mi-a placut. Prea alb, prea mare, prea mic, prea urat, prea impersonal, prea banal, prea urat, prea badaran etc. Am venit acasa, nervoasa si am stat 3 ore pe net sa gasesc unul frumos. Si l-am gasit. Este the one. Pe ala il vreau. Un Nokia.

Bun, sa dau comanda deci. Aleg eu pe acolo tot ce-mi convine mai bine, si vad ca se poate sa pastrez numarul chiar daca schimb reteaua. Hopaaaa. Ia sa vedem. Trebuia sa sun la nu stiu ce numar sa mi se dea un cod. Sun. Robotul. Ca serviciul respectiv e pana la ora 22. Era 22:20. Cacat. Am anulat toata comanda.

Ma trezesc ieri la 8 dimineata numai pentru comanda asta. Sun la numarul respectiv, mi se da codul. Iarasi completez toate formularele vietii pe net, dau ok. Comanda e facuta. Uf, ce bine. Sunt fericita. Ma apuc sa mananc si sa ma imbrac ca plec la Bruxelles. Primesc mail. Comanda nu e facuta daca nu dau click pe link ca sa o validez. Dau click pe link. Comanda e facuta. Uf, ce bine. De data asta chiar sunt fericita. Plec la Bruxelles. Povestesc la toata lumea ce telefon, ce chestie, ce ultra super extra mega este.

Revin acasa. Mail. Comanda nu e facuta daca nu trimit contul bancar la adresa lor. Cacat. Am facut-o si pe asta. Aseara. Posta nu pleaca duminica. O sa plece deci maine scrisoarea mea. Deci o sa am telefonul ala super-mega-ultra formidabil dupa Craciun. Deci e de cacat. Deci, Mosule, esti naspa tare!

Offline

Maine merg la Bruxelles. Mi-a trimis mama pachet si merg ca orice student sarac sa il culeg. De obicei, cand se intampla faza asta (am fost de multe ori dupa pachete de la mama, ca stiti cum sunt mamele), orarul meu este acesta: ajuns in gara Bruxelles, luat metroul, cules pachetul, intors la gara, mancat la Quick, cumparat jeleuri (belgia rulz), luat trenul, facut Sudoku in tren si back to Lille.

Cum urasc Bruxelles-ul, niciodata nu vizitez, nu ma intereseaza. Am fost acum vo 2 ani sa vizitez, sa zic ca am vazut, ca una alta. Dar nu-mi place. Cum nu-mi place nici Bucurestiul, nici Parisul. Sunt murdare. Pline. Aglomerate. Grabite. Oamenii nu au timp, fug. In plus, Bruxelles-ul e extrem de haotic. In gara aia tre’ sa stai 5 ani sa intelegi ce au vrut aia sa spuna. Cred ca au baut prea multa Leffe.

Maine insa ma asteapta o prietena. O prietena din Finlanda pe care nu am mai vazut-o de ceva timp si care s-a mutat in sfarsit in Belgia. Asa ca o sa mancam la Quick, o sa ne plimbam (io cu pachetul de la mama in mana, yey), o sa vorbim, o sa barfim, o sa ne amintim si o sa bem Leffe. Hehe, asa ca maine nu sunt, sunt offline

Ce-mi doresc de Craciun

Am hotarat, si le vreau in ordinea asta:

Si daca nu le primesc, inseamna ca Mos Craciun nu exista. Am zis!

Femeia la cumparaturi

Am fost prin oras, sa ma uit de cadoaie. E atat de multa lume prin centru ca imi venea sa urlu. Normal ca nu am putut intra in niciun magazin, asa ca m-am dus la centrul comercial. Bun. Intru intr-un magazin, asa, la nimereala. Vad ca desi nu scria nimic la intrare, aveau reduceri. Reduceri, deci. Ma duc, bineinteles sa vad despre ce e vorba. Aleg normal vreo 4 bluze, ma duc sa le probez. Hm, prea scurta, prea stramta, prea albastra, pana la urma gasesc una care imi place. Ies din cabina de proba, le pun pe celelalte 3 la loc si ma indrept spre iesire ca sa platesc. Observ ca pe partea stanga mai era de fapt un raion cu reduceri. Hopa, mai stau un pic, ma mai chiombesc. Mai aleg inca 2 bluze, ma duc iara sa probez. Am decis ca nu-mi plac, dupa ce le-am probat de 2 ori pe fiecare din ele. Platesc bluza pe care o alesesem prima data si dau sa ies. Centrul comercial are 2 etaje, eu fiind la al doilea nivel, cobor la primul. Vad ca de fapt cam toate magazinele au reduceri. M-am mai plimbat asa aiurea dintr-unul in altul, pana la urma, imi amintesc ca vazusem un palton in primul magazin in care intrasem. Urc iarasi la cel de-al doilea nivel, gasesc paltonul. Ma uit la el, pe o parte si pe cealalta si decid ca de fapt nu e cine stie ce. Ies din centrul comercial si imi zic sa mai dau o tura prin centru, poate nu mai e asa multa lume. Ajung in centru, vad un stand cu dulciuri si imi cumpar un pomme d’amour. Realizez ca sunt obosita de fapt si ca mai bine as face sa ma intorc acasa.

In concluzie, nu am cumparat niciun cadou.

Ce-mi doresc de dimineata

Ah, ce as face o cafeluta intr-un senseo din asta! Ma uit pe un site cu oferte de Craciun si senseo acesta e redus de la 70 la  49 euro. Ce reducere! Si eu, care am gura toata apa dupa o cafeluta. Anyway, azi am sa fac bradul (ala de plastic ca altul n-am) si am sa ma mai uit pe la oferte, poate poate gasesc si altceva, nu numai un ceas de perete

Pomme d’amour

O, da! Asta am mancat ieri. Iubesc merele astea. Se gasesc la toate standurile de Craciun. Asta e magia sarbatorilor. Mai nou am vazut si cu ciololata pe deasupra sau cu caramel. Un deliciu. Se mananca de obicei in doi, de asta se numeste “d’amour”, dar na, mai conteaza?

Cadouri

Vorbeam cu Jé de cadouri zilele astea. El imi spunea ca de vreo 3 ani ii tot cumpara mamei sale de Craciun DVD-uri cu seriale. Imi amintesc ca eu, de fiecare data cand veneam de la mare, ii aduceam mamei mele un ceas de perete. Nu stiu cum se facea ca se strica pe parcursul anului si cand ma intoarceam de la mare ii intindeam frumusete de ceas spunandu-i :”M-am gandit ca ai nevoie de unul”. Yeah, right. Asa si Jé -”M-am gandit ca ai nevoie de inca un sezon”. Anul asta, pentru ca se apropie sarbatorile, incep sa fiu stresata ca nu stiu ce sa cumpar. De asta nu-mi plac sarbatorile. Ca trebuie sa cumperi cadouri. Anyway, aviz pentru cei care vor sa imi ofere un cadou: chiar as avea nevoie de un ceas de perete

Lille-ul de sarbatori

Imi pare foarte foarte rau ca mi s-a stricat aparatul foto, pentru ca acum era momentul sa fac niste poze frumoase de tot prin oras. Lille-ul este tot impodobit, si, ca in fiecare an, au instalat iarasi roata gigantica. De frumoasa, e frumoasa, cu luminite si tot tacamul, partea proasta este ca daca te urci in ea, sus de tot ingheti de nu mai stii nici cum te cheama. Anyway, am luat o poza de pe net ca sa va arat si voua cat de frumos e. Lumea forfoteste prin oras, multe dulciuri pe la toate standurile, vin fiert, mosi craciuni etc. Zapada nu e (era de asteptat!), dar pe locul unde e amplasata roata sa gaseste nitel zapada artificiala